Reporter AMP-International în dialog cu poeta Renata Verejanu, preşedintele Academiei Europene a Societăţii Civile (pentru Microfonul liber şi...independent)
Reporter: Dnă Verejanu, acum un an în urmă, în dialogul din august 2008, ai sugerat câteva idei, la cere atunci am zâmbit şi acum sunt surprins că sunt atât de actuale şi discutate în presă. Ai fost categorică, susţinând că „dl M.Lupu a adus un bonus şi prestigiu partidului comuniştilor”, că „PCRM foloseşte acest bonus”, şi vedeai clar că PCRM nu „acceptă personalitatea dlui Lupu, care, şi la propriu şi la figurat, îi umbreşte pe mulţi din partidul „său”. Ai vorbit despre „marginalizarea dlui M.Lupu”. Încă un an în urmă ai prezis că „la alegerile din 2009 PCRM nu va avea un procentaj care să-i permită să deţină cele trei posturi înalte”, deşi, unii experţi îi ofereau 80%. De unde această precizie?
R.V. Din experienţa vieţii, dar ştii că toţi aceşti 20 de ani nu am făcut altceva decât să promovez democraţia... Şi din marea intuiţie de care dispun, cred, de la părinţi şi de la Domnul.
Reporter: Într-un articol „Pentru că-i place de Marian Lupu, toată lumea votează PCRM” (plasat pe unul dintre blogurile dumitate) sugerai liberalilor să dispună de mai multă încredere în gestul „de plecare de la PCRM” a lui Marian Lupu şi să aibă în campania electorală un comportament prietenos faţă de el. Iar intuiţia îţi şoptea acest lucru?
R.V. Îi cunosc pe cei patru lideri, precum îi cunoaşte o lume, şi cred că cea mai diplomatică persoană e Marian Lupu, chiar dacă unii au încercat să mă convingă că pur şi simplu îşi face carieră. A dori să-ţi faci carieră – e un lucrul de bine. Când doreşti să faci o carieră – munceşti, te perfecţionezi... Că vrea Marian Lupu să fie în fruntea Parlamentului sau să fie preşedintele Moldovei – presupun, din motivul că îşi cunoaşte bine competenţele. E păgubos când vrea să deţină o funcţie importantă în stat un nimeni. Marian Lupu, de bine de rău – a fost patru ani primul om în stat. Doar un mare poet, un mare compozitor – nu doreşte o funcţie înaltă... nu pentru că nu ar dori să-şi facă o carieră strălucită, ci pentru că el este conştient de darul pe care-l deţine... E mare păcat să nu-şi realizeze darul... Dar realizându-şi darul, oricum îşi face o carieră, pentru un om de creaţie, mai importantă decât oricare funcţie posibilă.
Reporter: Ai zis în continuu că Marian Lupu va fi de partea celor trei partide liberale. De unde atâta fermitate?
R.V. Dl Marian Lupu este o personalitate. Dacă a plecat - are un motiv. În acest caz, şi, pentru că e tânăr, Marian Lupu nu putea să se întoarcă, asta însemna să-şi pună cruce pe carieră.
Reporter: Ce crede Renata Verejanu că va urma?
R.V. Eu, ca şi mulţi intelectuali, ne ţinem răsuflarea până în ultima secundă când vom vedea votat preşedintele Parlamentului şi preşedintele Republicii. E amăgitoare această linişte în ţară. Multă lume se frământă, aşteaptă deznodământul acestui eveniment... Lumea e cuprinsă de frică să nu se întindă la nesfârşit împărţirea de funcţii şi în Guvern, şi în celelalte două instituţii: Parlamentul şi Preşedinţia. Marele strateg al PCRM, cred eu, nu stă zi şi noapte şi admiră acest spectacol al democraţilor. Domnia sa intreprinde ceva numaidecât. Şi în cazul, când liderii democraţilor aşteptă să găsească câţiva „trădători” care să voteze în Parlament preşedintele Republicii din partea alianţei democrate, să nu rămână surprinşi, când candidatura PCRM va fi votată...
Reporter: Acum, după ce partidele democratice au dat dovada că nu se lasă şantajate, de unde această îngrijorare?
R.V. Nu e nici o îngrijorare, e o părere, aş zice, la rece... Hai să privim un pic în urmă: nici un membru al opoziţiei liberale nu a putut fi tras în plasa PCRM la alegerea preşedintelui ţării, deoarece partidele liberale nu participau la votare. Liderilor de partide li s-a propus bani – si nu funcţii. Bani ei au destui, dacă analizăm sumele cheltuite la alegerile anticipate. Toate partidele doresc putere, şi bani îşi vor face cât doresc. Însă acum s-a mai adăugat un partid în care electoratul nu are aceeaşi încredere. Şi dacă, în mare taină, fiecărui lider al celor patru partide li se propune funcţia de preşedinte al ţării sau funcţia de prim-ministru şi întreg Guvernul unui singur partid – putem fi fermi convinşi că nici unul dintre cei 53 parlamentari democraţi nu se vor lăsa ademeniţi?... Acest lucru îi îngrijorează pe alegătorii democraţilor. Aceste presupuneri vin din faptul că celor patru partide nu le ajung opt deputaţi/voturi pentru a alege preşedintele Republicii.
Reporter: Să lăsăm cele opt voturi de o parte. Care sunt candidaturile pentru cele trei funcţii importante din ţară, care presupui că merită?
R.V. Asta e treaba partidelor parlamentare care au puterea să desemneze
nişte personalităţi în aceste funcţii. Eu, ca una dintre femeile,
lider-al-renaşterii, cărei, bineînţeles, nu îi este indiferent cine şi
încotro conduce ţara, văd o astfel de repartizare, până la următoarele alegeri parlamentare sau prezidenţiale, cu una din variante, ca fiecare partid să fie „mulţumit”:
Preşedintele ţării: Marian Lupu, Serafim Urechean
Preşedintele Parlamentului: Marian Lupu, Vlad Filat, Alexandru Tanase, Dorin Chirtoacă
Prim-ministru: Vlad Filat, Serafim Urechean, Mihai Ghimpu...
Dar să aşteptăm prima şedinţă a parlamentului, sau chiar primele zece şedinţe, care, sperăm să se desfăşoare zilnic şi nu o şedinţă la o săptămână...
Reporter: Se vorbeşte de o persoană din afara politicii pentru preşedintele ţării?
R.V. Nimeni, din cei care au făcut ceva pentru ţară, nu este "în afara politicii". Dacă un cineva a cumpărat funcţia de preşedinte al ţării, susţinând financiar în campania electorală un partid sau altul, sau poate chiar câteva partide, - asta ar fi marea tragedie pentru Moldova. Cunoaştem cazui când s-au vândut funcţii de miniştri, locuri de deputaţi - nici nu e cazul să enumărăm. Dar uite - funcţia de preşedinte a ţării, ar fi o tragi-comedie istorică.
Reporter: Dacă vom avea surprize?
R.V. Vor fi de învăţământ cuiva.
1 august 2009
