Tudor
Palladi
TU TE-AI NĂSCUT NEMURITOARE
Pentru
„Ofranda Omeniei” Renata Verejanu
Eu am știut să fac din viața mea o Sărbătoare.
Renata
Verejanu
Tu Ți-ai creat din viață-o
Sărbătoare
Cum alții nu și-ar fi visat
vreodată
Pentru că Te-ai născut
nemuritoare
Pe o brazdă-n Clipa binecuvântată
De Cel de Sus cum dat Ți-a fost
să fie –
În zodia Balanței... – pentru
care
Stelele- adună-n ceruri azurie
Lumina pe-a Iubirii pu-ru-ri
Cale...
Tu Ți-ai turnat în ritmuri
sunătoare
Comoara-ntreagă-a sufletului drag
Destinu-n veci să mi Te poarte-n zare
Pe marea lui mereu ca pe-un
catarg...
Senină și blajină rugătoare
Vegheată de un vis cutezător
Credința preacinstind
fără-ncetare
Nu Te-ai temut de-al Lacrimii
Izvor
Soarta-i din Cer și numai Domnul
știe
Cui să-i menească-o fire
luptătoare
Demnă de-a Lui Cerească-Mpărăție
Din viața ei să-și facă o
Sărbătoare.
Pe lângă harul binecuvântat
Mi Te-a- înzestrat și c-un curaj
aparte
Și drumu-n toate Ți l-a luminat
Să ai din plin de zbuciumul Tău
parte
Toate Te prind din ce-ai dori-it
să faci
Și -i-de-e-i-le Te-au împlinit
din zbor
Uitând de cei cu sufletul
să-ra-aci
Ce-n sinea lor au fost lipsiți de
spo-or...
Tu Ți-ai creat și-un „Anotimp”
aparte
O viață ce l-ai jinduit întruna
De soare plin și însetat de-o
Carte...
În veacul Tău cum nu a fost nici
una...
Ve-re-je-nii cântă-n fiecare rând
Pe care l-ai zeificat în sine
Și arșița i-ai suportat și-n gând
Să nu-i mai sece dorul lui de
Tine...
Tu Ți-ai urzit din Dor o
Sărbătoare
Precum poeții mari dintre milenii
„Ofranda omeniei” doar e-n stare
Să țină piept chemării ei decenii
La râ-ând... și o viață satului
natal
Numele sfânt să-i porți cu
demnitate
Pentru divinul și nes-ti-in-sul
har
Ce Ți l-a dat să-i faci prin
Viers Drep-ta-te!...
În plin avâ-ânt cutreierat de-un
vis
Destinul este-o Operă Cerească
Ordinea lui e scrisă-n Paradis...
–
Ca viersurile să
te-nveșnicească...
Dreptul stelar al Sărbătorii Tale
Precum drapelul zo-ri-i-lor de
foc
Ca un ecou dintre un deal și o
vale
Te caută, te-așteaptă la
so-o-roc...
Una în toate: -n luptă și-n
visare
În poezie, - n cântec și-n
revoltă
Tu arzi ca steaua cea nemuritoare
Și luminezi de Dor Cereasca Boltă
Ce nevăzută - aripile-și desface
Și albăstrește căile stelare
A Armoniei veșnic ce netace
De Adevăru-n sânge ce ne doare...
Octombrie
2022
