ORA CONSILIULUI EUROPEI

 Proiectul „ORA  CONSILIULUI EUROPEI”, 

lansat în 2001 de activistul civic Daniel Verejanu, odată cu crearea la Chișinău a Clubului Consiliului Europei, proiect salutat personal de Secretarul General al acestui for pan-european, a avut o rezonanță de excepție în anul 2009, când proiectul a cuprins sute de lineri de la colegiile și liceele din țară.

Ediția din anul acesta, care se va lansa la începutul lui martie, se dedică 

Aniversării de 30 ani de la aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei.

Metafora, o nouă formulă

 Metafora,                comunicarea dintre conştient şi inconştient

(Andreea Arsene în dialog cu Daniel Verejanu)

Andreea Arsene. Dragă Daniel Verejanu, ai editat în primele săptămâni ale noului an o carte de o rară frumusețe ca nume, ținută și profunzimi pe care tu ai putut să le pătrunzi prin cercetări de ani de zile și să extragi noi mesaje blagiene pe care, iată, că le aduci în fața admiratorilor lui Lucian Blaga. Care a fost imboldul să muncești în acest timp al sărbătorilor de iarnă sau aveai deja gata pregătit de editare volumul „Metafora, comunicarea dintre conștient și inconștient”?

Daniel Verejanu. În anii studiilor doctorale la Academia de Științe a Moldovei am editat primul volum, dedicat Aniversării de 120 ani de la nașterea lui Lucian Blaga…

A.A. …Cartea dumneavoastră „Lucian Blaga, puterea creatoare ca putere absolută”, cu o prefață realizată de ilustrul academician Mihai Cimpoi,  am obținut-o acum câțiva ani, când am fost la Chișinău. Din câte cunosc, cartea a avut mai multe ediții, a primit multe recenzii pozitive din partea academicienilor și exegeților blagieni din România și nu doar, ai obținut cu ea și câteva premii importante… Cartea se află în mai multe biblioteci și îi ajută pe liceeni, studenți, masteranzi, doctoranzi să-l cunoască mai profund pe Lucian Blaga, fiindu-le mai ușor să susțină examenele…

D.V. …și mi-am zis atunci că îi voi dedica marelui Lucian Blaga câte un volum cu noile mele studii și la alte aniversări. În 2025 vom desfășura mai multe evenimente cu prilejul  Aniversării de 130 ani de la nașterea poetului, filosofului și diplomatului român.  Manuscrisul  „Metafora, comunicarea dintre conștient și inconștient” era deja pregătit, chiar editasem câteva exemplare, de probă, pe care le dăruisem unor cunoștințe, la ziua de naștere, spre a testa cum va fi recepționată cartea de cititorul care nu vine din domeniul filologiei. Și când ceruse o carte un renumit critic literar – nu aveam nici un exemplar.

A.A. Original… Un tiraj de probă… De unde ai deprins această practică?…

D.V. Da, un poet, pe care ambii îi cunoşteam editează fiecare carte mai întâi cu un tiraj de douăsprezece exemplare și le dăruie la prieteni, la colegii scriitori și insistă pe o părere sinceră. Un exemplar își lasă pe masa de lucru, la care mai muncește un an, apoi editează un tiraj  consistent. Or, susține dânsa, când manuscrisul are forma unei cărți, se vede mai clar ce mai e de redactat.

A.A. Din ce ştiu eu, ai fost simpatizat de fostul vicepreședinte al Academiei Române, regretatul academician Alexandru Surdu, care era încântat de noile tale descoperiri. 

Iar, E.S.Ambasadorul Nicolae Mareș a scris într-o postfață la o carte a ta:  „Totul s-a petrecut la Lancrăm, în casa veche în care s-a născut Lucian Blaga, la edițiile mai recente ale Festivalului Internaţional care îi poartă numele. Am fost plăcut surprins când am aflat că tânărul, promițătorul Daniel s-a aplecat de câțiva ani asupra vieții și creației autorului  Trilogiei cunoașterii. Mai mult, am avut ocazia să ascult două din intervențiile sale la Festival, contribuții în care cu mult curaj pune în valoare aspecte inedite privind gândirea blagiană în context universal. O face cu mult har. Spune lucruri despre care la București, în România și în alte țări nu prea s-a spus. Aceasta a fost concluzia la care am ajuns după ce a prezentat comunicarea intitulată: „Lucian Blaga, puterea creatoare ca putere absolută”.

D.V. După numele acelui studiu/eseu numisem primul volum. Începusem să primesc felicitări din mai multe direcții, și de peste Prut, și din SUA, Canada…

 A.A. Apariția primului volum a fost suficient să te plaseze în rândul exegeților blagieni. Ai invitații la importante conferințe internaționale… Dar de ce l-ai ales tocmai pe Blaga?

D.V. În „eleganţa filosofică a frumuseţii umane”, Blaga – continuând universul lui Eminescu, – cu un univers poate nu la fel de veşnic ca dragostea, mai ales, ca dorul, deoarece frumuseţea umană se schimbă prin secole, – a adus dovada că omul de creație e o mare putere de care societatea nu poate să nu ţină cont. Şi constatăm acest lucru mai ales în perioadele de tranziţie de la un sistem la altul, când e în pericol societatea unde, cineva poate găsi de cuviinţă că oamenii n-au dreptul să gândească liber. Sclavii şi lingăii au prioritate în existenţa lor la periferia universului demascat de Eminescu, divulgat de Blaga sau depistat de alt geniu creator. Ci anume pe parcursul acestei perioade am văzut cât sunt de neputincioşi şi neînsemnaţi unii demnitari în preajma puterii creatoare – unica putere adevărată…

A.A. De aici vine dragostea de Lucian Blaga, diplomatul?

D.V. Anume Lucian Blaga diplomatul, cum aș fi dorit să continuie cercetarea mea, în calitate de licențiat în relații internaționale la facultatea de la SNSPA, ci conducătorul științific a găsit de cuviință să fac cercetare imensei opere poetice și filosofice a lui Blaga. Prin acei ani am publicat câteva eseuri în săptămânalul Literatura și Arta. La publicarea articolului „Noi și Mihai Eminescu” mai mulți savanți, academicieni m-au citat în cărțile lor, bucuroși că descoperiseră un tânăr care gândește profund filosofic.  

A.A. Aceste cărți inedite ale tale sunt dovada unei munci laborioase, să nu zic, titanice,  care nu oricui îi este menită.  Și, să înțeleg că ai abandonat minunata revistă „Micul Prinț”, Cluburile Consiliului Europei, toate proiectele tale din Societatea Civilă, cu care ai înfrumusețat viața semenilor tăi și a altor mii de tinere talente din lume…  și te-ai dedicat muncii de cercetare…

D.V.  E imposibil să-ți abandonezi copilăria, tinerețea…

A.A. M-am documentat şi am aflat că ai activat mulți ani în Societatea Civilă,  te cunoșteai cu mulți șefi de state, cu vreo cinci Secretari Generali ai Consiliului Europei, cu șefi de la UNESCO, cu parlamentari, miniștri din diferite țări… Prin anii 1995 -2015 te cunoșteai cu toți ambasadorii acreditați la Chișinău și București.

D.V. Toți cei care munceam la ONG-urile din Rețeaua OMCT eram copii, am crescut odată cu OMCT. Singurul adult era preşedintele OMCT, creatoarea acestei „împărății a tinerelor talente”.  Toți aveam „funcții” importante.  Eu, deși eram atașat cultural, apoi vicepreședinte –  îndeplineam orice muncă: elaboram și redactam comunicate, pregăteam spre editare Revista „Micul Prinț”, aduceam pachetele cu reviste de la tipografie, eram translatorul căci, elev fiind,  cunoșteam bine limba engleză, primeam delegații, desfășuram cursuri de pregătire a observatorilor naționali imparțiali, desfășuram monitorizarea alegerilor de toate nivelurile, livram noi proiecte…

A.A. De fapt ai fost și rămâi cartea de vizită, dacă se poate să zic așa, a evenimentelor pe care le desfășurați cu OMCT.

D.V. Într-un fel, și un purtător de cuvânt al ONG-lor din Rețeaua OMCT și răspundeam de strategiile de comunicare, monitorizam documentația care intra sau pleca către ambasadele acreditate în Moldova. Mai multe ambasade erau curioase să cunoască proiectele  originale pe care le realizau ONG-urile noastre, structuri moderne, unicile structuri care nu aveau finanțare nici din interior, nici din exterior.

A.A. Atât de pasionat erai de aceste activităţi, încât te-ai dedicat lor atâțea ani de zile?…  

D.V. Îmi iubeam țara… Îmi place tot ce am făcut și fac, căci prin toate și aparte prin fiecare proiect-eveniment am încercat să schimbăm mentalități, am promovat și promovăm țara.

A.A. Îți amintești de vreunul dintre ambasadorii pe care i-ai cunoscut?

D.V. Indubitabil, sunt lucruri care nu se uită niciodată. E.S.Ambasadorul N.Mareș, din care dumitale ai citat. Cum aș uita eu, sau tinerii voluntari, care erau la acel timp studenți, cum am sărbătorit Crăciunul la vila de reședință a Ambasadorului Germaniei, cu E.S. Ambasadorul Wolfgang Lerke și corpul diplomatic de la Chișinău… Acum, când ne întâlnim la vreo recepție cu E.S. W. Lerke, facem neapărat poze împreună; cum să uit gestul frumos al E.S. Marcel Dinu, care, aflând că ziua de naștere a poetei Renata Verejanu coincidea cu vizita lui Emil Constantinescu, președintele României la Chișinău, a invitat-o pe poetă și un grup de voluntari la Ambasada României, astfel președintele Emil Constantinescu s-a reîntâlnit cu liderii de la OMCT, cu care realizase câteva ediții ale Festivalului-Concurs Internațional al Talentelor Lumii „Micul Prinț” la București, și a felicitat-o pe poetă.  Pot să zic că mi-i dor de E.S. Lin Zenlhong, ambasadorul Republicii Populare Chineze, deseori ne aducem aminte și vorbim de el în familie; doar cuvinte frumoase avem de spus despre E.S.Mary Pendleton, ambasadorul SUA; de E.S. Ambasadoul Daniel Ioniță; de E.S. Johannes Giffels, unul dintre  primii reprezentanți ai Germaniei la Chișinău, a cărui fiică a  fost membru al Colegiului de Redacție la Revista „Micul Prinț”.  Toți acești ambasdori și mulți alții (Ambasadorii Norvegiei, Olandei, Portugaliei etc.) care aveau viza de reședință la București, – sunt diplomați înnăscuți.

A.A. E adevărat că acasă și între prieteni ți se zice Excelența Sa?

D.V. Se mai întâmplă… Din 2000, când am primit pașaportul de Tânăr Ambasador al Culturii Păcii, înmânat de Kofi Annan, Secretarul General ONU, la un Forum Mondial al Copiilor, în Elveția. Dar mai multă lume cunoscută și necunoscută, îmi zice „Micul Prinț”, chiar și acum, când sunt bărbat în toată firea. Se trage de la revista „Micul Prinț”a cărui autor sunt și pe care o edităm din 1992.

A.A.  Erai în societatea înaltă… De fapt, ești o persoană publică de pe când erai adolescent. Credeam că după liceul de la Bucureșri, unde ai susținut foarte bine bacalaureatul, pleci undeva…la Paris, la Strasbourg sau în SUA…

D.V. Eu? Acum poate că aș pleca, atunci… era imposibil. Venisem la Liceul „Jean Monnet” în clasa a VI-a. Cât am făcut studii la București mi-era  dor de Moldova, de casă, de mama… de toate structurile pe care le creasem, de toate proiectele (în sens de evenimente, nu de grant) la care munceam… După Revista Micul Prinț, eu, de unul singur, am creat Cluburile Consiliului Europei, Cluburile UNESCO, Clubul ONU… Toate proiectele pe care le implementam erau proiectele noastre, nu aduse pe farfurie de pe undeva… Erau și sunt proiecte inedite, viabile, foarte îndrăgite de beneficiari, cu un impact benefic extraordinar. Multe au fost preluate de alții, noi ne bucuram că am fost deschizători de noi drumuri pentru multă lume…

A.A. Din câte ai realizat – constatăm că erai nu „atașat cultural”, ci Ministru de Externe al OMCT… Acum și al Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație…

D.V. După facultate, dacă aveam o mare dorință să plec de acasă – era vorba doar de o vizită, de o călătorie… Am călătorit mult. Întotdeauna, dar mai ales în perioada cât OMCT a avut statut participativ la Consiliul Europei, am primit invitații la importante reuniuni la Consiliul Europei, la UNESCO, în diferite țări. Aproape că zilnic primeam o bogată corespondență de la Strasbourg de la UNESCO, Paris… În engleză, franceză, în alte limbi… Eu răspundeam de comunicarea cu forurile europene, cu președinția, parlament, guvern, cu toate ambasadele...  Mai bine decât mine nu putea să se descurce nimeni. Cum aș fi putut să plec undeva, aiurea… Dar mai e încă ceva – să ne imaginăm, pe o clipă doar, că pleacă tot tineretul din Moldova…  Am mai putea să afirmăm că avem un stat? Fără tineret putem avea o țară? Fără dragoste poate exista viața?

A.A. Deși ai făcut zece ani știință, te-ai dedicat trilogiilor blagiene,  constatăm că n-ai  părăsit nici activitatea în Societatea Civilă…

D.V. Anume Lucian Blaga, trilogiile marelui filosof, despre care un savant susținea că în cel de-al doilea stat român doar el și eu am citit trilogiile lui Blaga…  Acum, după ce liderul OMCT a avut ghinionul să treacă printr-un accident, am  redus  o parte din structurile pe care le creasem  până în anul 2000 în Societatea Civilă. În prezent activează Organizația Mondială a Copiilor Talentați (OMCT), 1995, primul ONG cu statut participativ la Consiliul Europei (2001-2017) și cartierul general la Chișinău, Academia Europeană a Societății Civile, 2003, și, cea mai recentă structură, care am fondat-o acum 7 ani, Uniunea Internațională a Oamenilor de Creație (2018)… OMCT va aniversa în acest an 30 ani de activitate rodnică, activitate cunoscută departe peste frontierele țării…

A.A. Atât de frumos sună și un nume, și altul…  Dar și toate celelalte proiecte ale  voastre…  În știință,  e clar – nemurirea lui Lucian Blaga  te preocupă.  Dar ca voluntar cu un stagiu de peste un sfert de veac de activitate în Societatea Civilă, chiar dacă în haosul din Republica Moldova din acești ani, din păcate, nu se iau ca stagiu, tu, personal, ce îți propui pentru 2025?

D.V. Cu războiul din Est - toată Europa e în haos. Cu Doamne ajută, cum zici, în calitatea de Președinte al Consiliului de Conducere  (cu o mâna de voluntari noi, căci cei din generația de aur au crescut,  s-au căsătorit… și au plecat în lumea mare), sperăm și în 2025 să implementăm un evantai de proiecte-evenimente:  Ora Consiliului Europei (proiect lansat în 2001, care va cuprinde sute de tineri din licee și colegii), Caravana Culturii Păcii (cu care în 2000 am traversat toată Europa până la Consiliul Europei, Strasbourg și UNESCO, Paris), Conferința Transfrontalieră a Tinerilor Jurnaliști, Politicieni, Juriști, Economiști, Artiști visavis de UE (proiectul meu, lansat în 2004, la SNSPA, cu doctoranzi de la instituțiile universitare de prestigiu din România, Ucraina și Moldova), Marșul Voluntarilor pentru Pace (lansat în 2007, cu 1000 de elevi), Crăciunul Oamenilor de Creație, Gala Premiilor UIOC, Festivalul Internațional de Poezie „Renata Verejanu”, ediția a XII,  Forumul Oamenilor de Creație, Conferința Europeană a Junilor Jurnaliști (pr. lansat în 1995, ediția din acest an va fi online și va cuprinde mai multe țări), Marșul Tinerelor Talente pentru Drepturile Copilului (pr. lansat în 2008, cu 1000 de copii), Festivalul-Concurs Internațional al Talentelor Lumii „Micul Prinț”(cu care am lansat la nivel național și internațional peste 30 mii de tinere talente,ediția a XXXIII), Proiectul „Alternativa Societății” (proiect editorial, lansat în 2007), continuăm să edităm cea mai frumoasă revistă pentru copii și tineret – Revista „Micul Prinț” și Ziarul „Copiii Europei”…  Săptămânal desfășurăm un șir de alte evenimente, poate că nu atât de grandioase, prin bibliotecile publice, universitare, liceale – Cu Drag de Eminescu, Cenaclul „Grai Matern”, Mese rotunde, Zilele Poeziei Moderne cu poeta Renata Verejanu, Expoziția de Carte dedicată Independenței Republicii Moldova, Expoziția de Carte „Poetele Moldovei”… etc.etc.etc.  

A.A. Sunt încântată… Credeam că toate acestea le poate realiza doar vreo câteva ministere, cu colective impunătoare, luate împreună, cu un buget de câteva sute de milioane…

D.V. Fără milioane, dar căutăm și noi parteneri pe măsura proiectelor noastre, căci vrem să aducem noroc la cât mai multă lume. Chiar și în aceste condiții de criză căutăm să alungăm depresia din sufletul semenilor noștri, să bucurăm tinerele talente aflate în dificultate, să insuflăm încrederea în sine, demnitatea de om, să promovăm arta, literatura, cultura și tradițiile naționale, adevărul istoric, drepturile omului, statul de drept, să promovăm o mass media cu adevărat liberă și independentă, să creem prestigiul Republicii Moldova în lume…

A.A. Se afirmă că în 2025 multe se vor schimba… Se schimbă multe în cosmos, în natură… Cum simți tu aceste timpuri?

D.V. De prin anii 2020-2022 au început mari schimbări, care au trezit omenirea din starea sa de somnolență, de lux și comoditate.  Lumea lacomă și nesătulă nu simte că milioanele agonisite nu mai sunt lucruri de admirație chiar nici pentru cei naivi. Se întâmplă niște transformări uluitoare…  Corupții și șmecherii sunt disprețuiți. Universul se reînoiește, renaște. Îi va impune pe toți să se schimbe…

A.A. Din acest motiv au fost desființate peste cincizeci de instituții de cercetare din Moldova?  Sau erau deja atinse de putregaiul corupţiei? Dar despre acest aspect vom vorbi în alt dialog…

D.V.  Am descoperit că e ușor să te îndrăgostești, dar e greu să iubești…  Pot să constat, că mulți oameni sunt fără de suflet, nu au darul de a iubi… Mulți merg pe trupuri nu pentru ași face carieră, ci pentru a conduce alți oameni… Ei nu percep, că funcțiile lor înalte  nu atrag respectul oamenilor, dacă nu ești om de omenie. Oamenii falși sunt periculoși… Cum să comunici cu ei? Și mă văd  nevoit  deseori  să vorbesc mai puțin, ci să meditez mai mult.

A.A. Îi semeni lui Lucian Blaga…

D.V. Vine un timp al oamenilor noi, care gândesc altfel, care vor binele oamenilor din jur. Satisfacția interioară de la tot ce făceam m-a făcut să muncesc doar pe entuziasm peste 30 ani… Cât de satisfăcut eram că aduceam bucurii într-o mulțime de case, pentru o mulțime de familii, pentru sute și mii de copii, adolescenți, tineri… care nu-mi erau nici rude, nici prieteni, nici cunoscuți… Molipseam pe fiecare să facă un bine altuia. Or, dacă nu erau organizațiile noastre, proiectele noastre care captau atâțea copii, atâta tineret, atâta lume, cine știe azi de câte închisori era nevoie, adăugător. Aceste organizații, aceste proiecte nici nu cereau bani, doreau doar să nu li se pună piedici, mai ales piedici muncii noastre creatoare…

A.A. Da, vin timpuri noi… Dar nu ușoare. Și tu, care dintotdeauna nu ai nici o apartenenţă politică, ce alt sprijin ai ca să faci această activitate?

D.V. Dragostea lumii - e un mare sprijin. Conștientizez că pentru libertate se plătește. Sunt un om liber și independent, omul care-și pune întrebarea: ce facem cu viața noastră? E prea simplu să aplici pentru o funcție și să muncești pentru un salariu. E necesar să fii creatorul unui colectiv, să fii înțeles de oamenii cu care încerci să constitui un colectiv. Acest segment de timp în care se încearcă (sau poate că se mimează doar) constituirea unor noi colective – e un timp foarte dificil, chiar periculos. Un om cinstit, omenos, integru, cu demnitate, cu respect de sine, de oameni – pare străniu în acest proces.

A.A. Societatea de după pandemie... Cum ți se pare? 

D.V.  De pe timpul pandemiei, multe din câte folosește omul (pâine, vin, legume, fructe, educație, cultură) pare a fi contrafăcut. Însăși lumea a devenit o societate, cumva, contrafăcută. Ar fi trist să rămânem o societate contrafăcută… Răul a luat chipul binelui și lumea crede că binele nu mai este viu. Folosind o hrană  contrafăcută – omul nu mai gândește corect, omul nu mai are rușine, remușcări.  Ba mai mult ca atât, unele persoane nu se simt bine dacă fățărnicia nu e prezentă în preajma lor.

A.A. În timp ce tu accepți schimbarea, alte evenimente vin. Cum vei afla dacă sunt evenimente importante sau nu…

D.V. Se mai dialogează cu lumea cumva artificial, ca și cum se vorbește cu un computer. În asemenea comunicare  – e foarte puțină lumină, căldură, profunzime… Cuvintele sunt neputincioase pentru a transmite profunzimea unei informații, sensul unei atmosfere. Doar prin cuvinte nu poți afla cum e omul, bun sau rău. Prin evenimentele pe care le poate produce un om, prin perspectivele pe care le propune altora, comunității, societății, țării –  vezi pe cine ai alături, cine îți sunt contemporanii.  Important e să fim producători de evenimente și nu de bârfe și dezinformare.

A.A. Tu, un tânăr producător al atâtor evenimente cu impact pozitiv, te simți înțeles, acceptat de societatea acesta contrafăcută?

D.V. În orice societate, chiar și acum, după pandemie, după război, sunt oameni care vor să schimbe lumea spre bine. Altfel, ar fi trist de tot. Ar fi un dezastru. Întotdeauna și oriunde eu încerc să mă aflu în stare pașnică.

A.A. Știu că te mândrești cu mama ta… Multă lume care o cunoaște, nu doar din țară, se mândrește cu poeta de la Chişinău. Părinții copiilor talentați o cred pe poeta Renata Verejanu un om unic… Cum e să fii fiul unei personalități renumite?

D.V. „Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare” se numește unul dintre cele mai frumoase și originale volume de poezii ale poetei. Nu importă că e o personalitate recunoscută de societate, sau un jurnalist, regizor, editor... e mama ta - important e să ai ce învăța de la ea, să-ți fie cel mai bun prieten. Și nici acestea nu sunt o garanție că ți-a fi ușor în viață, că vei fi fericit în perioada aceasta de tranziție nesfârșită. Doar încrederea în sine, în propriile puteri te salvează.

A.A. Pe această notă optimistă, de încredere în ziua de mâine, îți mulțumesc pentru acest interviu.

D.V. Și eu îți mulțumesc, dragă Andreea, pentru că știi să întreții acest dialog dintre Danemarca și Moldova, care iată că de câțiva ani are o frumoasă continuitate.

Crăciunul Oamenilor de Creație

 

Festival Internațional de Poezie „Renata Verejanu”, ediția a XI-a

 

Festival internațional de poezie la Chișinău

 

Prin implementarea celor peste o sută de proiecte literare, culturale, educaționale, editoriale, mass media, sociale, proiecte pentru copii și tineret, renumitul om de cultură, scriitoarea și activistul civic Renata Verejanu a făcut cunoscut numele Republicii Moldova nu doar în Europa, ci și pe alte continente.

 

Ci, aici și acum, dorim să vorbim despre un proiect aparte, ce s-a desfășurat la Chișinău în aceste zile de toamnă cu miros de gutuie coaptă, - ne bucurăm de succesul ediției a XI a Festivalului Internațional de Poezie „Renata Verejanu”. Rodul acestei ediții se vede de-îndată cum intri în sala mare a Bibliotecii „Transilvania”- toate fotoliile fiind pline, lume de peste lume în împărăția cărților ridicate de la podea până-n podul înalt, precum și toată atributica festivalului: mesele din fața celora ce reprezentau echipa decizională pline cu o mulțime de exemplare a volumului color Antologie XI, cu zeci de trofee originale și un vraf de medalii  - toate pentru învingători…

 „Azi, e cazul doar s-o felicităm pe poeta noastră pentru munca depusă, pentru grija față de toți iubitorii de poezie, pentru curățenia etică a lucrurilor înfăptuite de-a lungul anilor cu drag, spre mirarea unora. Festivalul v-a deveni o tradiție, ca atâtea alte proiecte, ce țin de numele Renatei Verejanu”, afirma la prima ediție critical literar Ion Ciocanu. Proiectul a fost lansat în 2014 de Academia Europeană a Societății Civile în parteneriat cu Compania ”Teleradio-Moldova”, pentru a susține creația scriitoarei care lipsea cu desăvârșire din librăriile și bibliotecile din țară. Apoi la festival s-au alăturat mai mulți parteneri: Institutul de Filologie al AȘM (2014-2918), Institutul Patrimoniului Cultural al AȘM (2019-2020), Biblioteca mun.B.P.Hașdeu (și filialele sale: Transilvania, Onisifor Ghibu, Hristo Botev, Ovidiu, Centrul Academic Internațional Eminescu), Pretura Centru, Pretura Ciocana, Pretura Buiucani a mun. Chișinău, Secția de Cultură Ocnița, Casa-Muzeu „Constantin Stamati”, Colegiul „Alexei Mateevici”, Chișinău, Liceul Teoretic Republican „Ion Creangă” și Biblioteca „Eugen Coșeriu” (Bălți), Bibliotecile raionale și orășănești din Ocnița, Drochia, Rezina, Căușeni, Anenii-Noi, Cahul…parteneri media Revista Boem@, Galați, Revista Luceafărul, Botoșani, Ziarul Națiunea, București, Răsunetul, Bistrița…

Festivalul se deosebește de alte proiecte din domeniu prin durata de desfășurare de jumătate de an (de la 1 martie până la 31 august), prin etapele sale (locale, raionale, municipale, naționale și în final, etapa internațională), prin cele 6 secțiuni de concurs (Poezie de autor, cu subsecțiunile Maxime și cugetări și Epigrame, Secțiunile: Poezie recitată, Eseu/Interviu, Traduceri, Compoziție, Poezia în viziunea artiștilor plastici), prin spațiul geografic, cuprins (or, la cele unsprezece ediții ale festivalului au participat deja câteva mii de oameni de creație din diferite generații din Canada, Australia, Danemarca, Franța, Bulgaria, Germania, Italia, Macedonia de Nord, Olanda, România, Albania, Rusia, Spania, SUA, Turcia, Ucraina, Republica Moldova).

Autoarea proiectului, jurnalista TV Galina Codreanu, în deschiderea Spectacolului de Decernare a Premiilor mărturisi că idea de festival de poezie „bântuia” Academia Europeană a Societății Civile de ani buni, ci poeta Renata Verejanu nu accepta, știind că prin părțile noastre se iartă orice, dar succesul nu. Azi, când Festivalul Internațnal de Pooezie „Renata Verejanu” a devenit o frumoasă tradiție, precum i s-a prezis, noi, organizatorii acestei competiții suntem mândri că Republica Moldova se află în rândul țărilor care desfășoară asemenea evenimente culturale.

Protagonista festivalului, scriitoarea Renata Verejanu, în discursul său, scurt ca niciodată, destăinui cum în primii ani s-a constituit Juriul Internațional -  un juriu de excepție.  Spre bucuria echipei, mari personalități au dorit să facă parte din Juriul Festivalului Internațional de Poezie „Renata Verejanu”:  acad. Ion Druță, acad. Vasile Tărâțeanu, acad. Mihai Cimpoi, Alex Ștefănescu, poetul din Chile Mario Castro Navarrete, criticul literar Ion Ciocanu, poeții din România: Petre Rău, Romeo Tarhon, Emil Brumaru, Emilian Marcu, apoi acad. Ioan Aurel Pop, președinte al AȘR, acad. Eugen Doga, E.S. Ambasadorul Nicolae Mareș, acad. George Roca,  Australia, Tudor Palladi, poet, critic literar, Iurie Colesnic, poet și istoric literar, poetul și tradcătorul din Sydney Daniel Ioniță, acad. Ion Tigineanu, președinte al AȘM și multe alte personalități, dacă e să ne oprim doar pe cei prezenți la mai multe ediții.

  Prezent la Ceremonia de Premiere a învingătorilor ediției XI, acad..Ion Tighineanu, președinte al AȘM, a salutat curajul de a desfășura asemenea evenimente, or, conform UNESCO, data de 8 septembrie este celebrată în întreaga lume ca fiind Ziua Internațională a Alfabetizării. Tema anului 2024 este "Promovarea educației multilingvistice: alfabetizarea pentru înțelegere reciprocă și pace", a comunicat academicianul pentru lumea sosită din diferite localități ale Moldovei și România. Domnul Tighineanu a apreciat înalt talentul participanților, a încurajat oamenii de creație să fie în continuare cetățeni activi, a ales cuvinte speciale vorbind despre creația și activitatea protagonistei, afirmând că „poeta Renata Verejanu e un fenomen” În calitatea sa de membru al juriului internaționl, acad.Ion Tighineanu a înmânat cu plăcere Premiul I (Diploma și trofeul) învingătorilor în cele șase secțiuni.

Premiul I au obținut:

Poeta Angela Mândâcanu, membru al USM,  Secțiunea Poezie de autor,

Epigramistul Ion Diviza, membru al USM. subsecțiunea „Epigrame”,

Compozitoarea Olga Mațarin Trudov, Secțiunea „Compoziție”

Jurnalista și poeta Andrea Axenti, Danemarca, Secțiunea „Eseu”

Poeta și publicista Veronica Hasnaș Simionica, Bălți, Subsecțiunea „Dedicații”

Alexandr Rurinchevici, Ocnița, elev, Secțiunea „Recital”

Artistul plastic și traducătoarea Ina Stana Rebigan, România, Secțiunea „Traduceri”

Jurnalistul și poetul Victor Rusu, Germania, secțiunea „Interviuri”,

Poeta și artisul plastic Ludmila Maciuga, Italia, Secțiunea „Poezia în viziunea artiștilor plastici”.

Tudor Palladi, Galina Codreanu și Daniel Verejanu, directorul festivalului, au înmânat altor peste 20 de participanți premiul II și III (diplome și medalii) în cele șase sectiuni:

Secțiunea „Eseu”

Natalia Bradu, Bălți, Premiul II

Felicia Pană, Timișoara, Premiul III

Secțiunea Poezie de autor

Ion Prisăcaru, Premiul II

Petru Rotaru, Premiul II

Nina Lavric, Premiul II

Petruț Cămui, București, Premiul II

Marin Rada, România, Premiul III

Radu Botiș, România, mențiune

 

Secțiunea Poezie/ dedicații

Petru Hasnas, Premiul II

Nica Ursu, Germania, Premiul II

Maria Dodu, Premiul III

Mariana Decusară, Edineț, Premiul  III

Tamara Mîțu, Premiul  III

Dumitru Vetina, România, Premiul Special

 

Secțiunea Maxime și cugetări

Premiul II

Nicolae Fabian, membru al USM

 

Secțiunea Recital. În această secțiune premii au primit peste 20 de elevi, mai mulți elevi din clasele primare ale Școlii nr.12 din Chișinău au recitat din cartea „Eu am dreprul” și un grup de domnițe de la Colegiul ”Alexei Mateevici”, viitoare profesoare (Nicoleta Axenti, Andreea Axenti, Otilia Manole, Tatiana Mețeli, Liliana Ciobanu,  Constanța Vlas), au recitat din poezia filosofică a Renatei Verejanu.

Poeta Natalia Mazilu Miron, de la Varatic, Râșcni, care câțiva ani la rând a cucerit Trofeul în diferite secțiuni, la această ediție a decis să recite un poem drag din volumul  Renatei Verejanu „Poetul Dintre Milenii”.

Toți învingătorii ediției a XI a Festivalului Internațional de Poezie „Renata Verejanu” au primit (pe gratis) volumul XI al Antologiei festivalului, o carte de 200 pagini, color, cu poza și lucrarea fiecărui participant.

Membii Juriului Internațional, prezenți la Decernarea Premiilor, au primit Premiul

 „Ambasador al Culturii Păcii”: acad. Ion Tighineanu, președinte al AȘM,

criticul literar Tudor Palladi, Daniel Verejanu, directorul festivalului,

    Evenimentul a continuat cu GALA PREMIILOR Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație. 

Și la „desert” participanții la ediția a XI a Festivalului Internațional de Poezie „Renata Verejanu” s-au bucurat de un recital regal de cântece pe versurile membrilor UIOC, și aparte, cu un buchet de cântece pe versuri de Ion Prisăcaru, interpretate de interpreta Gabriela Tocari. Lumea se prinse în dans, și nimeni nu se grăbea undeva...

Reporter MP

Înnobilarea acestei lumi, Renata Verejanu

 Poeta Renata Verejanu: Am lansat volumul de versuri ”Înnobilarea acestei lumi”

13:14 | 30.07.2021Categorie: Cultură

Chişinău, 30 iul. /MOLDPRES/. O carte de versuri intitulată ”Înnobilarea acestei lumi” a fost lansat recent  de către poeta Renata Verejanu, deținătoare a titlului Om Emerit al Republicii Moldova, informează MOLDPRES.

Solicitată de agenție, Renata Verejanu a menționat că volumul cuprinde peste 200 de pagini și include versuri scrise în perioada pandemiei. ”Este o carte cu poezie metafizică, metaforică, profund filosofică, dar optimistă, deși a fost scrisă într-un timp îndurerat pentru țara noastră (pandemia prin care trece întreaga lume). Eroul liric al poeziilor e demnitatea de om, încrederea în sine, fără de care dragostea de viață nu are izbândă. Legământul dintre om și cosmos pentru mine, om de creație, este foarte important. Versurile din această carte, ca și cele din „Ofrandă omeniei” sunt ca niște maxime, cugetări, proverbe („Nu e necesar să fii păzit de sfinți / Când însuși Dumnezeu te-a onorat o viață...” sau „Iertarea se ţine de mine din copilărie” sau „Cerul iubirii în furtuni mă ascunde”). Cartea a fost lansată la Biblioteca „Hristo Botev” din capitală, unde la finele lui 2020 Academia Europeană a Societății Civile mi-a dedicat o Conferință online la care a fost lansat albumul „Renata Verejanu. Destin în imagini”, a precizat autoarea.

Totodată, la o editură din Iași a apărut ediția a VI-a a volumului antologic ”Ofrandă omeniei” de Renata Verejanu. ”Această antologie cuprinde cinci manuscrise, care au fost reținute la editură timp de zece ani, în perioada sovietică. Criticul și istoricul literar Ion Ciocanu, cel care a fost redactorul cărții mele de debut (”Până la dragoste”, 1979), venind în calitate de director la Editura ”Hyperion” și găsind cele 5 manuscrise reținute, a avut curajul să le editeze pe toate în volumul antologic „Ofrandă omeniei”, a subliniat scriitoarea.

Tot nu demult, Renata Verejanu a organizat Gala Premiilor Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație, pe care ea o conduce. A urmat Festivalul-Concurs Internațional al Talentelor Lumii „Micul Prinț” (ediția a XXVIII-a), evenimente desfășurate la Amfiteatrul din parcul „Alunelul” din capitală.

Potrivit academicianului Mihai Cimpoi, Renata Verejanu are o triplă calitate: de scriitoare, de animatoare culturală şi de susţinătoare a tinerelor talente sub semnul Micului Prinţ al lui Antoine de Saint-Exupery, conducând o revistă şi o organizaţie non-guvernamentală cu aceeaşi denumire.

Renata Verejanu s-a născut la 22 octombrie 1947 în satul Verejeni, raionul Ocniţa. A absolvit Institutul Politehnic (azi Universitatea Tehnică a Moldovei, 1970), Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova (1980) şi doctorantura la Universitatea din Bucureşti (2002). A debutat cu volumul de poezie „Do liubvi” („Până la dragoste”), apărut în 1979 la Editura „Molodaia Gvardia” din Moscova, pentru care în 1983 a  fost distinsă cu premiul literar unional „Maxim Gorki”, urmat de cărțile „Ofrandă omeniei”, „Stema destinului”, "Acest anotimp al iubirii”, „Poetul dintre milenii”, „Iubirea pe toate le vede”, Relief stelar” ş.a. În 1992 fondează revista pentru copii „Micul Prinţ”. Organizează un festival cu acelaşi generic pentru copiii talentaţi (1993). Înfiinţează mai multe ONG-uri pentru activizarea societăţii civile din R. Moldova. Renata Verejanu este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 1990) și președinte al Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație (din 2017). Prin decret prezidențial, în 2010 ea a fost distinsă cu titlul onorific „Om Emerit al Republicii Moldova”.