Magia soarelui din fântână
sau despre Magia Speranţei
(scurt eseu despre Renata Verejanu)
Renata
Verejanu este o poetă a Magiei. Renata Verejanu este o poetă a Speranţei.
Lumile ei poetice te cuprind pe negândite. Te prind în vârtejul metaforei. Îţi
schimbă până şi numele, respiraţia, gândurile. Renata Verejanu are o forţă
metaforică rară. Ea construieşte acolo unde alţii dezidesc. Ea ridică un fuior
de lumină acolo unde alţii cultivă penumbra. Ea se încăpăţânează. Ea luptă. Ea
spune. Ea strigă. Metafora ei este ecou. Ecourile pe care le reverberează
Renata Verejanu în lumea largă au forţă. Trec prin ferestrele închise. Deschid
casele ferecate. Casele gândurilor ferecate.
Renata
Verejanu spune, deschis, răspicat, cu iubire, cu fervoare. Ritmul ei poetic
devine maiestuos de multe ori. Fanfarele ei trec pe strada mare vălurând cu
alămurile lor regimul diurn, regimul nocturn, inima. Inima păstrează un loc
central în poezia iubită de Renata Verejanu. Inima ei pulsează. Inima ei
transmite lumii întregi mesajul ei de iubire. Inima ei spune tuturor adevărul.
Poate că adevărul ei doare. Poate că pe unii îi sperie. Poate că-i chiar
îngrozeşte pe unii. Ei şi? Renata Verejanu vorbeşte oamenilor despre frumuseţea
inimii. Renata Verejanu vorbeşte lumii întregi despre frumuseţea iubirii.
Renata Verejanu vorbeşte tuturor cu o voce curată, limpede, puternică. În
poematica ei, Renata Verejanu aruncă soarele în fântână pentru ca mai apoi,
sorbind apa, oamenii să cunoască Magia.
Renata
Verejanu vorbeşte prin metaforele ei acvatice despre Speranţă. Ea cultiva Magia
Speranţei pretutindeni pentru ca cei care trebăluiesc în penumbră să fie puşi
în lumină. Magia Speranţei ne prinde pe negândite în văluririle ei aducându-ne
mai aproape de adevăr. Renata Verejanu ştie că adevărul doare. Renata Verejanu
ştie că adevărul e incomod de multe ori. Renata Verejanu ştie că adevărul arde
răul.
Renata
Verejanu ştie că adevărul e antidot la nelume, la neiubire, la nelumină. Dar ce
e nelumea? Dar ce e neiubirea? Dar ce este nelumina? Magia Speranţei face să ne
clocotească sângele în vine. Magia Speranţei ne apără de rău. Magia Speranţei
pare să fie şansa noastră de a fiinţa înspre lumină. Acolo ne duce Renata
Verejanu, către lumină. Soarele pe care Renata Verejanu îl aruncă în fântână e
mai mult decât metaforă. E un semn. E un semn al unei poematici de forţă. E un
semn viguros. Pentru că Renata Verejanu nu umblă cu jumătăţi de măsură. Pentru
că Renata Verejanu nu face nici un fel de compromis. Ea glăsuieşte în inima
magiei. Ea spune în inima magiei. Ea luptă în inima magiei.
Renata
Verejanu este o luptătoare adevărată. Iar poezia ei este strigăt, este dangăt
de clopot, este larmă de iubire. Renata Verejanu aruncă soarele în fântână semn
că noi oamenii trebuie să avem curaj. Căci lipsirea de curaj ne face nevolnici.
Căci lipsirea de curaj ne trânteşte în genunchi. Şi atunci? Ce ne-ar mai
rămâne? Dar nu. Vom citi poezia aceasta îmbărbătându-ne. Vom inspira această
poezie. Iar această poezie va fi mereu inima noastră.
Renata
Verejanu este o poetă a Magiei.
Renata
Verejanu este o poetă a Speranţei.
Renata
Verejanu este o poetă a Inimii.
O poetă care ştie să lupte pentru adevăr. O
poetă adevărată, neînfricată care dă metaforei un suflu nou, proaspăt,
puternic, plin de speranţă.
Ovidiu Bufnilă, scriitor, Bacău,
Membru al Uniunii Scriitorilor din România
